Preturile barelor unghiulare sunt influențate de costurile materialelor prime, procesele de fabricație, specificațiile produselor și dinamica pieței. Preturile fierului mineral și ale oțelurilor reciclate determinează costul de bază, cu fluctuații în supply global (de exemplu, perturbări în minerit sau taxe pe metalul reciclat) care afectează volatilitatea. Costurile de fabricație includ energie pentru laminarea caldă, muncă pentru formarea rece și cheltuieli pentru tratamente de suprafață (galvanizarea poate adăuga 15–30% la prețul de bază). Specificațiile produselor, cum ar fi lungimea picioarelor, grosimea și gradul (înaltă rezistență vs. standard), afectează direct prețul – de exemplu, o bară unghiulară ASTM A572 Grad 50 poate costa cu 20–30% mai mult decât ASTM A36 din cauza elementelor de aliaj și a tratamentului termic. Factori regionali precum costurile de transport, drepturile de import și capacitatea locală de producție a oțelului joacă, de asemenea, un rol, cu zonele coastale plătind adesea mai puțin pentru unghiuri importate decât regiunile interioare. Ciclurile de cerere de pe piață, cum ar fi exploziile în construcții în Asia sau pachetele de stimulare a infrastructurii, pot provoca creșteri temporare ale prețurilor. Cumpărătorii la scară largă pot negocia rate mai bune prin comenzi masive (peste 10 tone), contracte pe termen lung sau achiziții în sezonul scund, în timp ce cumpărătorii sporadici pot să întâlnească prețuri mai mari în perioadele de cerere maximă. Uneltele de transparență a prețurilor, cum ar fi indecsii pieței de oțel și portalurile furnizorilor, ajută stakeholderii să monitorizeze tendințele, cu date istorice care arată că prețurile barelor unghiulare urmează, de regulă, benchmark-urile globale ale oțelului, cum ar fi CRU Steel Price Index.