Plăcile din oțel carbon de înaltă rezistență sunt proiectate pentru a oferi o tensiune de tracțiune și o rezistență la cedare superioară, menținând la fel ductilitatea și formabilitatea necesară pentru aplicații structurale riguroase. Aceste plăci au, de regulă, un conținut de carbon între 0,25% și 0,60%, cu elemente aleante precum manganese, siliciu, crom sau nicleu adăugate pentru a îmbunătăți proprietățile mecanice. Gradele de înaltă rezistență obișnuite includ ASTM A572 Grada 50 (rezistență la cedare ≥345 MPa), EN S355 (rezistență la cedare ≥355 MPa) și JIS SM490 (tensiune de tracțiune ≥490 MPa). Microstructura este optimizată prin procese precum rularea controlată, stropenirea și temperarea pentru a obține o structură fin granulară de ferit-pirat sau bainitică, echilibrând rezistența și toughtness-ul. Plăcile din oțel carbon de înaltă rezistență se disting în aplicații care necesită reducerea greutății fără a compromite capacitatea de suport al sarcinilor, cum ar fi consolele de poduri, cadrele clădirilor înalte și componente ale mașinilor grele. Rezistența lor la cedare permite secțiuni mai subțiri, reducând consumul de material și costurile de construcție. Rezistența la impact este crucială, multe grade fiind testate la temperaturi joase (de exemplu, 20°C) pentru a asigura toughtness-ul în condiții de rece. Capacitatea de sudare este gestionată prin valori controlate ale echivalentului de carbon (CE), de obicei necesitând preîncălzirea secțiunilor mai groase pentru a preveni crăpăturile. Aceste plăci sunt folosite pe scară largă în proiecte de infrastructură, platformele offshore și echipamente de transport, unde forța și durabilitatea sunt necontravensive. Inginerii selectează gradele de înaltă rezistență bazându-se pe sarcini de proiectare, condițiile de mediu și cerințele de fabricație, asigurând performanță și eficiență de cost optimală.