Bara unghiulară structurală, un component fundamental în ingineria civilă și fabricația mecanică, este caracterizată prin secțiunea sa în formă de L cu brațe de lungimi egale sau inegale, concepută pentru a rezista sarcinilor structurale diverse. Produsă în principal din oțel carbon, oțel inoxidabil sau aluminiu, aceste bare sunt luate prin extrudare la fierbere sau formate la rece pentru a obține dimensiuni precise și proprietăți mecanice. Pentru variantele din oțel carbon, conținutul de carbon variază între 0,12% și 0,25% pentru a echilibra rezistența și capacitatea de sudare, în timp ce elementele de aliaj precum mangața îmbunătățesc rezistența la tracțiune (400–550 MPa) și rezistența la cedare (235–355 MPa). Proiectarea structurală accentuează momentul de inerție și modulul de secțiune, permițându-i să reziste forțelor de flectare și torsiune în cadre. Aplicații comune includ trabucurile clădirilor, suporturile podurilor, cadrele mașinilor și fundamentele echipamentelor industriale. Configurațiile cu brațe egale și inegale se potrivesc distribuțiilor diferite de sarcini, iar standarde precum ASTM A36, EN 10056 și JIS G3192 reglementează dimensiunile, toleranțele și teste mecanice. Tratamente de suprafață cum ar fi galvanizarea sau vopsirea protejează împotriva coroziunii, mai ales pentru structuri exterioare. Procesele de fabricație cum ar fi tăierea, perforarea și sudarea sunt simple, deși poate fi necesară preîncălzirea pentru secțiuni mai groase pentru a preveni crăpăturile. În măsura în care construcția durabilă câștigă teren, producătorii dezvoltă bare unghiulare cu înaltă rezistență și aliaj scăzut pentru a reduce consumul de materiale menținând integritatea structurală.