Plăcile de oțel carbon sudabil sunt concepute special pentru a facilita diferite procese de sudare—cum ar fi sudarea cu arc protejat (SMAW), sudarea cu arc metal-gaz (GMAW) și sudarea cu arc cu nucleu fluxant (FCAW)—fără a compromite proprietățile mecanice sau a provoca deformări excesive sau crăpătură. Cheia sudabilității lor este compoziția chimică controlată, în special conținutul scăzut de carbon (de obicei ≤0,25%) și impuritățile limitate de sulf si fosfor, care reduc riscul de crăpătură indusă de hidrogen și fragilitate. Elementele de aliaj cum ar fi manganesele sunt adăugate pentru a îmbunătăți rezistența menținând sudabilitatea, iar dezoxidatorii precum siliciul sau aluminiul asigură o bază curată de sudare. Plăcile de oțel carbon sudabile pot să fie supuse normalizării sau anelării pentru a atinge o microstructură uniformă și a reduce stresurile reziduale. Cerințele de preîncălzire și tratament termic post-sudare (PWHT) depind de grosimea plăcii și de parametrii de sudare, secțiunile mai groase necesitând adesea preîncălzire pentru a reduce ratele de răcire și a preveni formarea de martensit. Proprietățile mecanice după sudare trebuie să respecte sau să depășească specificațiile materialei de bază, testele de tracțiune, testele de flectare și testele de impact fiind efectuate pe articulațiile sudate pentru a asigura integritatea. Aceste plăci sunt folosite în mod larg în construcții (cadre de oțel sudate), vase sub presiune, conducte și componente structurale unde sudările fiabile sunt esențiale. Standarduri precum ASTM A516 pentru plăci de vase sub presiune sau EN 10149 pentru oțel structural de înaltă putere definesc cerințele de sudabilitate. Selecția corespunzătoare și procedurile de sudare sunt critice pentru a asigura siguranța structurală și durata de viață a componentelor sudate.